h1

Gustul aventurii… atâta tot!

22 martie 2010

A venit pentru prima oară în România în urmă cu zece ani, la invitaţia unui prieten român, exact în perioada în care se gândea să părăsească micul orăşel de lângă Paris în care locuia şi să înceapă ceva nou într-una din ţările Europei de Est. La câteva luni după prima vizită în România Sebastien Froux a revenit aici pentru o perioadă de şase luni în care a încercat să-şi dea seama dacă se poate acomoda, dacă i-ar plăcea să stea aici şi aşa mai departe.

După ce s-a plimbat prin ţară şi a cunoscut mulţi oameni, s-a hotărât să se stabilească în România şi să-şi lanseze o afacere aici.

Deşi afacerea s-a închis la circa doi ani de la lansare, Sebastien Froux a rămas aici pentru că se simţea bine în România. Nu conta că afacerea nu a mers cum voia el.

De atunci a ocupat diverse posturi în diferite domenii, iar în urmă cu mai bine de un an a lansat împreună cu un grup de prieteni români un proiect care se cheamă evadeazăcunoi şi care propune oamenilor să participe la activităţi deosebite în natură.


La ce te aşteptai să găseşti aici când ai acceptat învitaţia prietenului tău de a vizita România?

Aveam un prieten francez care venise aici înaintea mea cu acelaşi prieten român cu care am venit şi eu. Şi mi-a spus “O să vezi că e urât şi n-o să-ţi placă”.

Dar de ce era urât?

Bine. Bucureştiul e urât. Dar mie nu mi s-a părut atât de urât. Mie mi-a păcut. N-am avut nevoie să fie o arhitectură foarte frumoasă ca să-mi placă aici. Ştiam că o să fie blocuri gri şi toate cele.

Într-adevăr, când te duci într-un oraş cu blocuri foarte frumoase e altfel vizita turistică. Nu putem compara Bucureştiul cu Praga, spre exemplu. Acolo e o mare plăcere doar să te uiţi la clădiri când te plimbi. Dar aici, în schimb, petreceai mai mult timp examinând oamenii.

Care au fost primele impresii când ai venit în România?

Când am venit în Bucureşti pentru prima oară, părea aproape ca un oraş în deşert, pentru că era iulie – august, o căldură foarte mare, foarte mult praf, bătea vântul, şi aveai senzaţia că în orice clipă poate trece pe lângă tine un tufiş uscat cărat de vânt, ca în western-uri.

Venind de la aeroport, prima chestie pe care am observat-o au fost maşinile de atunci. Erau doar două tipuri de maşini – Dacia din toate felurile şi foarte multe, şi maşini de lux, de super lux, maşini de care nu vedeai prea des nici în Paris. Nu ştiu sigur dacă erau mai multe decât în Paris, dar ca impact era copleşitor. Ceea ce însemna mafie. Într-o ţară săracă maşinile de super lux înseamnă mafie.

Dar în ceea ce priveşte oamenii, ce impresie ţi-a lăsat România la început?

Experienţa a fost una pozitivă pentru că poporul român este un popor cald. Mie mi s-a părut că sunteţi cam cum sunt cei din sudul Franţei sau italienii, după maniera caldă a oamenilor de a te întâmpina deşi nu te cunosc. În nordul Franţei oamenii nu sunt aşa, nu te întâmpină frumos. Mai întâi faceţi cunoştinţă şi de abia după ce vă cunoaşteţi mai bine, atunci ai şanse să fie calzi cu tine. Asta cred că este legat şi de climatul din sudul Europei, care este mai cald.

Adică, în nord oamenii sunt destul de reci la început, dar când treci de acea barieră şi devii mai apropiat de ei îţi devin prieteni şi devin prieteni adevăraţi, pe viaţă. Cu cât mergi spre sud, eşti primit cu căldură, dar peste o oră poate te-a şi uitat. Sau mai sunt situaţii în care îţi zâmbesc în faţă, dar în mintea lor e exact invers.

Aşa şi cu poporul român. Foarte cald, foarte ospitalier, dar un pic cam păcălicios aşa. Mi-am luat-o de multe ori. Asta e! 🙂 Dar m-am învăţat şi până la urmă s-a transformat într-o experienţă extrem de formatoare pentru mine. Am învăţat să nu mai fiu atât de naiv. Deşi mie îmi place ideea de naivitate, pentru că a putea fi naiv ar însemna după părerea mea că lumea ar fi frumoasă. Dar nu e chiar aşa.

Mi-a plăcut şi faptul că românii sunt un popor foarte activ. Mă întrebam la început cum se poate ca oamenii de aici să aibă atâtea activităţi deşi nu au bani. Pe vremea când am venit eu salariul mediu pe economie era între 100 de euro şi 200 de euro. Şi oamenii ieşeau în baruri, în cluburi şi mă întrebam de unde fac bani oamenii ăştia. Până la urmă am aflat că mulţi munceau la negru prin diverse locuri şi apreciam faptul că făceau tot posibilul pentru a-şi putea permite să se simtă bine.

Ceea ce nu mi-a plăcut în schimb a fost faptul că inevitabil întâlneşti oameni care se poartă foarte drăguţ cu tine dar care vor tot timpul ceva de la tine. M-am indignat la început, dar am reuşit să mă adaptez şi să nu mai pun la suflet.

Este adevărat că există şi în Franţa genul ăsta de oameni, doar că aici i-am întâlnit mai des. Dar am impresia că nu este o chestiune legată de români ca popor, ci de faptul că eu sunt străin. În primul rând, ca străin, atragi prin faptul că vii dintr-o altă ţară, ai altceva de povestit, ai poate mai multe posibilităţi financiare, adică există persoane pentru care străin egal bani şi aşa mai departe.

Tot pe la începuturile şederii mele aici mi-am dat seama că lumea este de multe ori materialistă şi atrasă de ceea ce ar putea câştiga de la celălalt. Se axează mai mult pe partea materială decât pe cea spirituală.

Este adevărat că îţi alegi ca prieteni oameni care îţi plac şi care îţi pot aduce ceva, şi poţi face alegerea uneori chiar şi inconştient. Iar când spun că-ţi pot aduce ceva mă refer inclusiv la faptul că îţi pot aduce căldură, plăcerea de a fi cu ei sau acces la noi cunoştinţe. În orice caz, tot timpul ai ceva de câştigat. Doar că aici în România se merge mai mult pe partea materialistă.

Bineînţeles, de regulă, când vorbim de primele impresii, ceea ce reţii foarte bine sunt chestiile negative. De lucrurile bune îţi aminteşti, dar te marchează mai puţin. Plus că din experienţele negative înveţi cel mai mult.

Totuşi cred că au fost mai multe impresii bune decât negative pentru că încă sunt aici. 🙂

Te simţi mai bine aici decât în Franţa?

Nu prea contează până la urmă locul. Adică te simţi bine unde vrei tu să te simţi bine.

Dar ai prieteni şi în Franţa.

Am. Dar eu mă simt bine aici. Acolo stăteam într-un oraş mai micuţ, lângă Paris, şi de fiecare dată când mergeam în vizită în oraşul meu aveam senzaţia că oamenii nu evoluează. Pe când aici am avut tot timpul contact cu persoane foarte interesante. Mai ales că fiind străin trezeşti interesul celor din jur, ceea ce îţi creează oportunităţi. Din start sunt mai amabili cu tine şi atunci nu trebuie să încerci să le fii oamenilor pe plac pentru a începe o relaţie cu ei, este suficient să fii acel străin. De asta este foarte plăcut pentru străini, pentru că legătura cu oamenii se face mult mai uşor şi astfel oportunităţile se înmulţesc.

La ce te gândeşti când spui oportunităţi?

Pornind de la relaţiile sociale se pot crea diverse oportunităţi, fie că vorbim de relaţii de prietenie, turism, afaceri şi aşa mai departe.

Când întâlneşti foarte multă lume ai o viaţă foarte activă, iar ăsta este un lucru pozitiv şi pentru tine ca dezvoltare personală şi nu numai. Eşti activ mental, îţi deschide mintea pentru că vezi mai multe lucruri, auzi mai multe păreri. Activitatea te îmbogăţeşte.

Ce crezi că ne defineşte ca popor dacă este să ne referim la calităţi?

Eu cred că poporul român este un popor foarte deştept care din păcate a luat-o pe o cale a şmecheriei. Pe calea uşoară. Şi este păcat pentru el pentru că are un potenţial foarte mare, pe care nu-l foloseşte la capacitatea la care ar trebui să-l folosească. E un fel de risipă de calităţi.

Şi tu care crezi că este cauza?

Trebuie să aibă mai multă încredere în ceea ce poate să facă.

Şi ce le lipseşte?

Le lipseşte încrederea în drepturile lor şi în ceea ce pot face. Pentru că în momentul în care se întâmplă ceva spun “A, dar nu pot să fac nimic…” sau “Nu-s de acord, dar ce vrei să fac?”. Este o oarecare lipsă de motivaţie în a trăi mai bine. Fapt care, după părerea mea, se trage încă din comunism, pentru că eraţi obişnuiţi să înghiţiţi. Şi aşa a rămas de atunci.

Părerea mea este că va fi nevoie de încă o generaţie sau două pentru a lăsa să moară acea tendinţă care vine din comunism. Şi atunci poporul se va putea desfăşura la maxim. Pentru că generaţiile viitoare nu vor fi cunoscut perioadele astea de lipsuri, de închidere a gurii, de “care e şmecher face totul”. Când nu vor mai cunoaşte toate chestiile astea vor porni cu o altă deschidere.

Potenţial există. De ce mai avem nevoie?

Acest potenţial ar trebui oarecum canalizat de cineva puternic şi cu intenţii bune. Şi cred că există astfel de persoane. Spre exemplu, Dan Puric, pe care l-am văzut pentru prima oară într-o piesă de pantomimă – Toujour l’amour. Foarte frumos, pentru mine era doar un actor, nu ştiam mai nimic despre el.

De curând am citit o carte scrisă de el – Omul Frumos. O carte foarte frumoasă, plină de speranţă realistă. Dan Puric este un om care creează energie pozitivă şi care are capacitatea de a o transmite. Sunt puţini români care vorbesc de bine despre ţara lor fără să pară extremişti nationalişti.

Sunt convins că există şi alţi oameni de acest gen care au aptitudini politice şi dorinţă să facă ceva pentru ţară independent de interesele proprii.

Poporul român are nevoie de cineva care să-i trezească încrederea în propriile puteri şi capacităţi. Este o ţară plină de mari potenţiale latente care sunt convinse că nu au ce face pentru ţară şi pentru ei.

Cât timp românii se vor gândi că nu au ce face, nu vor avea ce face! Nu politicianul corupt care stă la putere este responsabil, ci românul care stă, se uită, se plânge de soarta lui şi… şi nimic mai mult, că nu are ce face.

Ce îţi place cel mai mult în România?

Nici n-am stat să mă gândesc la astfel de chestii. Nu ştiu. Să trăiesc aici. Asta îmi place cel mai mult.

Dar de ce?

Dar de ce nu? De ce ar trebui să găsesc un motiv pentru şederea mea aici din moment ce mă simt bine?

Eu cred că datorită mie mă simt bine aici. Pentru că am întâlnit persoanele care mă fac să mă simt bine aici, dar şi pentru că am grijă să-mi creez în jurul meu tot ce pot astfel încât să mă simt bine. Dacă aş pleca din România şi m-aş duce în altă parte mă gândesc că aş putea să mă simt bine şi acolo.

Pentru că depinde de tine.

Asta îmi este ideea.

Dar se poate foarte bine să am o experienţă neplăcută în altă ţară. Asta n-am de unde să ştiu.

Ce te deranjează cel mai mult în România?

E acelaşi lucru de care vorbeam mai devreme. Foarte des lumea se plânge, dar nu face nimic pentru a-şi rezolva problema.

Deşi ar putea.

Normal. Când vrei într-adevăr poţi. Nu contează că eşti sau nu cunoscut, că ai sau nu muţi bani. Nu. Când vrei poţi.

Şi de asta nu se întâmplă lucrurile, pentru că oamenii nu-şi dau seama că pot. Au impresia că n-au cum, că nu se poate, că lumea nu se schimbă. Şi e total neadevărat. Şi dacă te gândeşti în permanenţă că nu se poate, că n-ai ce face pentru ţara asta şamd, într-adevăr, aşa va fi.

Românii de peste hotare…

Eu am vorbit şi cu români care au plecat din ţară şi care sunt porniţi împotriva României şi spun că nu se vor întoarce niciodată aici. Adică se întorc să-şi vadă familia şi prietenii, dar nu se gândesc să se întoarcă să trăiască aici. Şi eu mă gândesc că e foarte păcat. Adică aţi fost în străinătate, aţi văzut cum este, că merge, că se poate. Ce vă împiedică să vă întoarceţi aici şi să vreţi să se întâmple la fel aici. Sau nu neapărat la fel, dar să aduceţi experienţa voastră de afară.

Sunt şi mulţi care se întorc cu dorinţa de a face ceva pentru ţara lor şi sunt aceşti oameni care fac România în momentul de faţă. Care o schimbă. Pentru că se schimbă. De zece ani de când sunt aici s-a schimbat destul de mult.

Cei care au plecat în afară şi nu vor să se întoarcă ţi-au şi spus de ce nu se poate în România?

Da. Că românii sunt tâmpiţi. Că niciodată nu vor înţelege… De fapt, sunt porniţi împotriva sistemului actual, nu atât că nu ar fi putut trăi o viaţă frumoasă şi aici. Şi până la urmă sunt porniţi împotriva lor. Ei aruncă vina pe România, dar aversiunea este împotriva lor, pentru că nu au putut face aici la fel de bine ca afară sau că nu s-au putut adapta aici.

În regulă. Sistemul este mult mai bine pus la punct în vest. Dar uite că nu ai aceeaşi libertate de a trăi ca aici. Acolo sunt foarte multe constrângeri, eşti controlat mai tot timpul. În schimb, aici te poţi simţi mult mai liber.

Acum, ăsta este punctul de vedere al unui străin.

Asta-i clar. Asta ne şi interesează. 🙂

Am prieteni care s-au întors din străinătate cu gândul şi cu dorinţa de a face ceva pentru ţara lor şi sunt oameni foarte deschişi. Nici lor nu le convine că e mizerie, că e nepăsare, dar totuşi le place aici. Şi astfel aduc o altfel de viziune în jurul lor.

Ce fel de viziune?

Aduc viziunea unei alte lumi cu ei. Au văzut alte moduri de a funcţiona. Au apreciat servicii, produse de altă calitate. Au apreciat persoane cu idei despre un mod de a trăi complet diferit, nepătat de comunism.

Omul puternic şi inteligent a ştiut să preia părţile bune ale locurilor vizitate, să le observe pe cele mai puţin bune, şi să se întoarcă aici în ţară cu acest potenţial de observaţie şi de aplicare.

Oricine a călătorit şi a stat câţiva ani în afara ţării lui de naştere, câştigă deschiderea orizontului, i se îndepartează cumva ochelarii de cal.

Principiul ”văd un copac şi dacă fac 20 de paşi cu spatele, văd un grup de copaci, dacă mai fac 50 de paşi, văd o pădure” este valabil pentru orice în viaţă.

Îndepărtându-se de România un timp, oameni capătă o nouă perspectivă şi o nouă capacitate de a-şi privi ţara.

Ce fel de viziune aduc? «Acum, se poate…»

Cum vezi tu că am evoluat de când ai venit aici, în 2000, şi până în prezent?

Parcă sunt mai mulţi oameni care se întorc înapoi în ţară şi îşi dau seama că se poate un pic mai mult acum, după ce au avut ocazia să vadă în afară că se poate.

Am mai observat că s-a format o clasă socială cu putere medie de cumpărare, care este în general clasa oamenilor de 30 – 40 de ani şi care având anumite studii au avut acces la anumite posturi şi au vrut mai mult decât aveau înainte.

Observ că România câştigă putere în jurul acestor oameni. La ora actuală ei tind să preia puterea asupra lucrurilor. Pentru moment cei de 50 – 60 de ani încă ţin de scaunele lor. Dar după părerea mea cei de 30 – 40 de ani sunt cei care vor aduce cel mai mult şi vor produce cele mai mari schimbări în următorii cinci ani la nivel de dezvoltare a ţării.

În momentul în care lucrurile se vor dezvolta din ce în ce mai mult atunci şi mentalităţile vor lua salturi. Vor evolua şi mai repede către o deschidere mai mare spre exterior, către o viziune pe termen lung asupra lucrurilor.

Bucureşti vs. Restul ţării

Dacă te duci în sud, oamenii nu sunt prea diferiţi de zona Bucureştiului, dar dacă te duci în nord sau nord-vest sunt foarte diferiţi şi sunt mult mai căduroşi. Vezi? Aici aş avea mult mai mult de bine de spus despre români decât în Bucureşti.

Sunt oameni absolut delicioşi în nordul ţării.

Spre exemplu, am fost în excursie în Maramureş şi tot căutând brânzeturi am întâlnit un cioban, care ne-a invitat la el în casă şi tot vorbind ne-a propus să taie un miel şi să-l prepare pentru noi la stână. Şi am reuşit să-i conving pe ceilalţi să accepte. De la bun început s-a stabilit că pentru miel o să plătim 100 de lei, noi fiind în jur de 12 persoane. Şi au fost atât de plăcuţi şi de călduroşi şi atât de atenţi cu noi, încât am vrut să le lăsăm mai mulţi bani decât cei pe care îi ceruseră pentru miel şi n-au acceptat. Până la urmă am găsit o cale de mijloc, prin care noi le-am dat mai mulţi bani, dar ei ne-au dat în schimb alimente. Altfel nici n-au vrut să discute. Plus că toată ziua respectivă petrecută alături de ei a fost memorabilă.

Ai în plan să pleci la un moment dat din România? Să te stabileşti în altă parte?

Da, aş dori să fac în altă parte acelaşi lucru pe care l-am făcut în România. Să mă stabilesc într-o ţară nouă, să învăţ cultura, limba, să-mi deschid şi mai mult orizontul.

Ce te-ar putea face să pleci de aici?

Nu România m-ar face să plec… că aş fi plecat de mult dacă era să fie… dar ce m-ar face să plec? Gustul aventurii… atâta tot! 🙂

Ce ai răspunde unui străin care se gândeşte să se stabilească în Romania dar nu ştie sigur ce să facă şi îţi cere ţie sfatul?

I-aş povesti exact ce-ţi spun şi ţie. Şi punctele negative şi cele pozitive. Şi evident faptul că pe mine punctele pozitive pe care le-am observat m-au cucerit. 😀

O impresie generală asupra României?

Am mai spus. România este o ţară cu potenţial enorm, nefolosit sau folosit în mod necorespunzător.

România e o ţară foarte frumoasă care ar merita o altfel de publicitate în Europa de Vest. Media ţinteşte articole şi reportaje de senzaţii şi denaturează foarte mult privirea celor necunoscători.

Am apreciat foarte mult părerea lui Johannes. A trăi în România este o provocare şi pentru mine. Trezeşte interes, te cam obligă să rămâi vigilent (atent) în permanenţă; nu prea ai cum să adormi pe tine. 😀

Nu m-aş duce nici eu înapoi în Franţa. România miroase a libertate. Îţi dă oportunitatea să-ţi croieşti drumul propriu. România e ca o mâncare condimentată, aduce gust vieţii de zi cu zi.

Reclame

8 comentarii

  1. Prima afacere a lui Seba .. Internet Cafe! .. 🙂


  2. Superb, si articolul si personajul si mai ales tema. Deja l-am trimis in toate colturile lumii. Bravo!


  3. E bun francezul, ti-ai ales un personaj interesant, bravo!


    • Multam! O sa transmit mai departe persoanei care mi l-a recomandat. 🙂 Johannes a fost cel pe care l-am ales eu. 😉


  4. bun bun, sa vedem ce va spune si scotianul… dar, ca personaj si ca atitudine, francezul va sta mult in top 10 hehehe


  5. fain, un calator pentru care tinta este drumul…



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: